Ce-ai făcut cu ceea ce ai primit?

Odată, în vremuri îndepărtate, un gospodar și-a împărțit averea robilor săi și a plecat într-o altă țară. Unui rob i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul… fiecăruia, după puterea lui. După multă vreme, s-a întors și le-a cerut socoteală robilor despre averea sa. Primii doi făcuseră investiții foarte bune și fiecare i-a adus stăpânului dublu față de ceea ce primise. Aprecierea stăpânului a fost: ,,Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri, intră în bucuria Stăpânului tău”. Ultimul s-a scuzat însă, spunând că n-a avut curajul să-și investească talantul, dar l-a păstrat cu mare grijă, învelit într-un ștergar, și, drept urmare, îl înapoiază așa cum l-a primit. Supărarea stăpânului a fost evidentă, iar ,,răsplata” a fost că i s-a luat tot ce primise. (Matei 25).

Ce-ai făcut cu ce-ai primit? Este o întrebare la care fiecare dintre noi va trebui să răspundă într-o zi, în ziua finală a răsplătirilor. Fiecare am primit din partea Creatorului talanți și un număr de ani, în care să facem cele mai bune investiții, urmând ca, la final, să-I dăm socoteală de modul în care am folosit bunurile acestei vieți.
Continue reading “Ce-ai făcut cu ceea ce ai primit?”

O ISTORIE… care putea fi diferită

,,El și-a început viața fiind handicapat, cu toate dezavantajele clasice. Mama lui era o femeie cu un fizic puternic, dominatoare, care nu era în stare să iubească pe nimeni. Tatăl copilului era al treilea soț, care a murit de inimă, cu câteva luni înainte de nașterea acestui fiu. De aceea, mama a fost nevoită să lucreze din greu, de când era foarte mic. Nu i-a arătat niciun fel de tandrețe, nu i-a dat nici dragoste, nici educație, nici nimic. Ceilalți copii nu voiau să aibă de-a face cu el, așa că a trăit singur. Era sărac, urât, needucat  și de neiubit. La vârsta de 13 ani, psihologul școlii a spus că acest copil probabil nu cunoștea defel conținutul noțiunii de dragoste. Ca adolescent, fetele îl ocoleau, iar cu băieții se bătea.

După mai multe nereușite în viață, s-a căsătorit cu o fată care fusese ea însăși un copil nelegitim. Foarte curând, ea a început să-i arate același dispreț pe care i-l arătau ceilalți. Femeia i-a născut doi copii, dar omul nu s-a bucurat de respectul și considerația pe care ar fi trebuit să le aibă ca tată. Soția îi cerea lucruri pe care el nu era în stare să i le ofere. În loc să fie aliata lui față de lumea ostilă, femeia i-a devenit adversarul cel mai înverșunat. Era mai puternică decât el și s-a deprins să-l terorizeze. O dată, l-a închis în baie, ca să-l pedepsească.  Până la urmă, l-a silit să plece… După încercări, fără rezultat însă, de a reveni acasă, a căzut în genunchi și a plâns amarnic atunci când întunecimea cea mai mare a coșmarului său l-a învăluit. Până la urmă, s-a hotărât în tăcere să nu mai lupte. Nimeni nu-l dorea și nici nu l-a dorit vreodată! A fost, poate, cel mai ocolit om! Personalitatea lui zăcea fărâmițată în bucăți.

Continue reading “O ISTORIE… care putea fi diferită”

Excelența – mit sau realiate?

Editorial nr. 25

 Cine poate găsi o femeie excelentă? (Prov. 31:10 – NASV) O întrebare care sugereză, parcă, un anume răspuns: e greu de găsit! Ea există totuși, dar ar trebui prețuită, căci este rară și valoroasă, asemeni mărgăritarelor.

Când te uiți în viața acestei femei – femeia anonimă din Prov. 31 – te întrebi dacă este vreun domeniu în care ea să nu exceleze? Nu poți înțelege cum încap atâtea calități într-o singură viață. Le-am luat pe rând:

– O soție care rămâne fidelă jurământului făcut în ziua nunții, mirelui ei: îl încurajează și îi face bine în fiecare zi, îi oferă un cămin cald, unde el se simte în siguranță. Îi oferă o casă bine gospodărită, îngrijită, îi împlinește toate nevoile.  ,,Inima lui se încrede în ea”, astfel că el nu-și dorește nimic altceva. Ea își onorează soțul și-i respectă poziția de conducător, el fiind, astfel, un bărbat respectat în cetate. El este ,,bine văzut la porți, când  șade cu bătrânii țării” și cu cei ce fac afaceri drepte și legale.

– O mamă care are cuvintele înțelepciunii pe buze, care veghează asupra vieții fizice, emoționale şi spirituale a copiilor ei, care nu-și întărâtă copiii la mânie, ci, cu răbdare și înțelepciune, răspunde întrebărilor și nevoilor lor. Astfel că, devenind maturi, copiii îi răsplătesc rodul muncii, făcând-o fericită, aducându-i aprecieri și mulțumiri.

Continue reading “Excelența – mit sau realiate?”