Editorial nr. 25
Cine poate găsi o femeie excelentă? (Prov. 31:10 – NASV) O întrebare care sugereză, parcă, un anume răspuns: e greu de găsit! Ea există totuși, dar ar trebui prețuită, căci este rară și valoroasă, asemeni mărgăritarelor.
Când te uiți în viața acestei femei – femeia anonimă din Prov. 31 – te întrebi dacă este vreun domeniu în care ea să nu exceleze? Nu poți înțelege cum încap atâtea calități într-o singură viață. Le-am luat pe rând:
– O soție care rămâne fidelă jurământului făcut în ziua nunții, mirelui ei: îl încurajează și îi face bine în fiecare zi, îi oferă un cămin cald, unde el se simte în siguranță. Îi oferă o casă bine gospodărită, îngrijită, îi împlinește toate nevoile. ,,Inima lui se încrede în ea”, astfel că el nu-și dorește nimic altceva. Ea își onorează soțul și-i respectă poziția de conducător, el fiind, astfel, un bărbat respectat în cetate. El este ,,bine văzut la porți, când șade cu bătrânii țării” și cu cei ce fac afaceri drepte și legale.
– O mamă care are cuvintele înțelepciunii pe buze, care veghează asupra vieții fizice, emoționale şi spirituale a copiilor ei, care nu-și întărâtă copiii la mânie, ci, cu răbdare și înțelepciune, răspunde întrebărilor și nevoilor lor. Astfel că, devenind maturi, copiii îi răsplătesc rodul muncii, făcând-o fericită, aducându-i aprecieri și mulțumiri.
– O femeie harnică, a cărei lumină nu se stinge noaptea… care se trezește dis-de-dimineaţă, pentru a se întâlni cu Stăpânul, pentru a I se închina înainte de zori și pentru a primi de la El instrucțiunile zilei respective. Apoi, pentru a pregăti micul dejun, cafeaua, dacă e nevoie, pentru a aprinde focul, astfel ca cei ai casei să se trezească într-o ambianță caldă și atât de plăcută, încât să tânjească după ea, pe tot parcursul zilei. Le oferă tuturor un zâmbet, o îmbrățișare, împreună cu sarcinile zilei. Deși are slujnice, ea preferă să fie prezentă în mijlocul propriei case.
– O femeie capabilă, pricepută, care își face cu multă plăcere munca, delectându-se cu ceea ce iese din mâinile ei: haine de in, cămăși, învelitori… pentru ea, pentru casa ei, dar nu numai; confecționează mai multe și-și vinde produsele. Astfel, contribuie la bugetul familiei.
– O femeie care își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul către cel lipsit, dându-le din hainele făcute de mâna ei. Este o femeie generoasă, lipsită de egoism.
– O femeie care gândește, planifică, organizează. Își planifică bine timpul și banii. Își face cumpărăturile de la cele mai rentabile magazine, ca o corabie de negoț, aduce mărfuri neobișnuite, interesante și fascinante, din locuri îndepărtate. Cumpără un teren, sădește o vie… Femeie de afaceri!
– O femeie care este preocupată de bunăstarea familiei; ea lucrează (toarce/ţese/coase) așternuturile casei ei… și pregătește casa pentru anotimpul rece. Participă la multe activități, ca o adevărată stăpână a casei.
– O femeie optimistă! Ea privește cu încredere spre viitor! ,,Râde de ziua de mâine!” Ea face tot ce trebuie făcut astăzi şi știe că ziua de mâine este în Mâna Stăpânului. Este pozitivă, și-a înțeles perfect rolul pe această scenă a vieții și-l joacă de minune!
De aceea, va fi lăudată la porțile cetății! Împreună cu soțul ei, care o apreciază, spunându-i: ,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate” – ea trebuie onorată în mod public. Cinstirea unei femei la porțile cetății nu era un lucru obișnuit în Israel. Dar o femeie deosebită merită și o recunoaștere deosebită!
Această frumusețe stârnește aprecierea și admirația celor din jur. Care să fie secretul acestei femei? Răspunsul îl găsim tot aici: ,,femeia care se teme de Domnul va fi lăudată!” (v. 30)
Ea este o femeie înțeleaptă, căci frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Ea a dobândit înțelepciunea care o face atât de frumoasă, care a făcut din ea acea floare rară a cărei mireasmă a ajuns până la noi, străbătând veacurile… iar astăzi, ni se oferă ca model.
Dar parcă te lasă puterile când citeşti o asemenea descriere și, inevitabil, pui întrebarea autorului: Cine poate găsi o asemenea femeie? Și apoi te întrebi: Poate exista așa ceva în realitate? Sau este o poveste frumoasă?
Nu știu ce simțiți voi în fața acestui tablou, dar eu mă simt deseori nepotrivită să-i stau alături. Dar, Doamne, cât mi-aş dori să știu că cei apropiați mie, soțul, copiii, nepoții… vor putea spune într-o zi – ,,tu le întreci pe toate!” Fără să aștept răspunsul vostru, știu că fiecare femeie nu-și poate dori altceva mai mult! Este în noi această nevoie de a fi excelente! De a avea impact! De a trăi cu scop! De a lăsa ceva în urmă… De a ști că n-am trăit degeaba! De a lăsa ceva ce nu trece ușor sau nu trece niciodată! Creatorul ne-a rânduit aici, în această lume, pentru 70-80 ani (Foarte puţini!), după care urmează eternitatea! Dar El dorește ca-n această viață să atingem excelența!!! E oare posibil? Este un mit? O realitate?
Dacă sunteți ca mine, care am încercat ani de zile să fiu mai bună și mai bună, prin eforturi obositoare, veți spune, desigur: Nu-i posibil. Este mit. O poveste frumoasă! Dar, într-o zi, eu am înțeles că, atunci când Creatorul Se așteaptă să fim sau să facem ceva, El ne pregătește și resursele de care avem nevoie, astfel ca mitul să devină o realitate.
Într-o zi, Isus le spunea celor mai apropiați Lui, ucenicilor Săi: ,,Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce multă roadă, căci despărțiți de Mine NU puteți face nimic!” (Ioan 15:5)
Încercaţi să vizualizați imaginea aceasta: Isus este vița – butucul viei, noi suntem mlădițele, crenguțele pe care se formează frunzele, florile și apoi strugurii în ciorchine. Nicio creangă din afara butucului nu va produce vreodată struguri, nu-i așa? Dar, fiind în butuc, seva de viață a butucului o face vie și roditoare. Prin sine însăși, repet, nu va putea niciodată trăi și rodi. Dar ce mă fascinează este faptul că butucul care produce rodul alege să și-l prezinte pe niște ramuri care, singure, nu au nicio valoare… Când cineva se duce într-o vie, este atras de frumusețea și de gustul strugurilor! Ua! Ce struguri! Ei sunt atârnați pe acele firave crenguțe, dar, de fapt, sunt ai butucului, ai viţei. Adică El, Isus, alege să-Şi ,,atârne” rodul pe mine… El este excelența! Eu sunt doar mlădița care-I poartă excelența. Tot ce trebuie să fac este să rămân înrădăcinată în El! Asta-i tot! Dacă așa stau lucrurile, și așa stau, atunci excelența devine realitate. Da, este posibil să trăim o viață de excelență! Şi orice zbatere, orice luptă de a fi cea mai bună, de a fi ,,în top”, încetează când înțelegem că noi suntem lumină din lumină! – purtătoare ale excelenței Sale! Tot ce trebuie să facem, aşadar, este să ne tragem seva producătoare de rod din El – butucul, sursa vieții și a excelenței.
Nu este altă cale, alt mod de a atinge excelența!
Nu, nu cred că a fi excelent este doar un mit. A crede asta înseamnă că și EL, Hristos, este un mit. DAR El este cea mai evidentă realitate, El – singur desăvârșitul, care-Şi împarte desăvârșirea LUI cu oricine o acceptă, El, care a transformat mii și milioane de vieți și, după ce le-a scos din cel mai adânc întuneric, le-a așezat ca niște cetăți pe munte, iar mireasma excelenței lor ne învăluie până la încântare – după zeci, sute și mii de ani – trezind în noi o dorință profundă după excelență!
Doamne, câtă frumusețe risipești pentru a ne înfrumuseța pe noi! Câtă dragoste pui în modelarea noastră, astfel ca oricine se va atinge de noi să fie atins de dragostea Ta. Câtă răbdare ai, așteptându-ne să-Ţi manifestăm excelența! Cu câtă bunătate ne copleșești, în timp ce n-o merităm, astfel ca oricine să guste ce-i bunătatea! Şi, Doamne Isuse, înțelegem că NUMAI TU ești excelența și vrem să învățăm de la Tine să fim femei excelente, chiar şi în postmodernitate.
Lidia Șchiopu – coordonator naţional al lucrării femeilor din cadrul Fundaţiei EBE România
El este excelența! Eu sunt doar mlădița care-I poartă excelența.
Rugăciunea unei femei cu simţul umorului:
„Doamne Dumnezeule, astăzi am reuşit să fac totul bine.
Nu am bârfit, nu mi-am pierdut cumpătul, nu am fost lacomă, nici ţâfnoasă, nici meschină sau nepoliticoasă, nu am
dat dovadă de egoism, nici de comoditate. Nu m-am văicărit, nu mi-am plâns de milă, nu am spus prostii şi nici nu am mâncat ciocolată! Nu am folosit cardul de credit.
Dar urmează să mă dau jos din pat peste un minut şi atunci cred că voi avea maaaree nevoie de Tine!”