Suntem în plină criză! (Editorial nr. 24)
Prețuri mereu în creștere, mii de oameni fără un loc de muncă, tot mai mulți oameni săraci, care nu au bani pentru pâine sau medicamente… români plecați peste tot în Europa, lăsând copiii în grija… cuiva.
Dar, dincolo de criza financiară, este o altă criză: criza morală… Trăim vremuri în care ,,minciuna stă cu regele la masă”, cum spunea Vlahută odinioară, trăim vremuri în care corupția este bine găzduită, indecența și desfrâul, la tot pasul, infidelitatea conjugală, adulterul, acolo unde nici nu te aștepți… ura și răzbunarea, mai prezente ca oricând…
Și, pe lângă toate acestea, fiecare trece prin propriile crize: ultimele analize medicale îți spun că o boală gravă îți amenință viața. Tocmai ai descoperit că soțul te înșală. Adolescentul tău a luat-o razna… găsindu-și refugiul în droguri… Ţi-ai dorit așa de mult un copil și, în cele din urmă, l-ai născut, dar a murit în următoarele zece minute sau ți s-a spus că bebelușul tău nu va putea umbla niciodată pe piciorușele lui… Prietenei mele, Persida, i s-a prăbușit casa – înghițind-o pământul – chiar înainte de Crăciun. Își pierduse soțul cu un an în urmă, iar acum rămâne fără acoperiș, în plină iarnă… Şi lista poate continua…
Ce facem în asemenea situații? Cum putem trece prin asemenea dureri și totuși să rămânem cu mintea întreagă?!
Toate acestea au de-a face cu gândirea noastră despre Dumnezeu, despre lume și viață. Dacă crezi că totul este aici și acum, că viața ține doar până la mormânt, atunci e greu să poţi avea vreo speranță… Dar, dacă crezi că trăim într-o lume creată de Dumnezeu, că El conduce universul întreg, că Lui nu-I scapă lucrurile din mâini, atunci… da, există speranță! Căci acest Dumnezeu – Stăpân a toate, este și TATA care ne-a promis că nu ne va lăsa cu niciun chip și nu ne va părăsi. Ba mai mult, a spus că va face astfel ca toate lucrurile – toate, deci și cele mai ,,rele” şi dureroase – să ,,lucreze împreună” spre binele nostru. Însă mai greu de acceptat este faptul că nu întotdeauna este vorba de un bine imediat, aşa cum îl avem proiectat în aşteptările noastre, ci de un altfel de bine: un Bine etern. Dacă așa Îl văd pe Dumnezeu, atunci altfel mă uit la crize! Soluție? Una singură: să-L cred pe El pe cuvânt! Să cred că ceea ce El a promis va împlini întocmai.
Ceva extraordinar s-a întâmplat la cruce, când Hristos murea pentru lumea întreagă… prin moartea Lui, prin jertfa Lui, acceptând-o desigur, am devenit copiii Săi, moștenitori a TOT ce are El. Suntem deci înfiați de El, Ii aparținem Lui! Sfânta Scriptură spune că noi am fost ,,transferați din împărăția întunericului în Împărăția dragostei Lui”. Deci noi suntem cetățeni ai altei Impărății, care va dăinui veșnic! Dacă așa stau lucrurile – și așa stau! – atunci eu şi cu tine funcționăm după alte legi: legile Impărăției, și trăim după alte coordonate.
El încă ne cheamă să-L urmăm, pentru că El este DOMNUL. El a spus că în lume vom avea necazuri, dar, în același timp, a promis ca va fi cu mine şi cu tine. El, care a biruit întunericul și moartea, împarte cu noi biruința Lui și putem fi, astfel, biruitori. Asta înseamnă că, prin credință, vom spune, alături de David: ,,Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei mortii, NU mă tem de niciun rău, căci Tu ESTI cu mine!”
Însă cum rămâne cu durerea? Durerea, care e reală!
Domnul Isus a spus: ,,Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu (…) Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei11:27-29). El mă înțelege, ba mai mult, El dorește să-I dau Lui toată durerea mea, teama mea, iar El îmi dă în schimb PACEA care întrece orice înțelegere omenească… Astfel, ascunzându-mă în brațele Lui pline de iubire, voi fi în siguranță!
Durerile şi crizele sunt, până la urmă, unelte în Mâna Lui, prin care lucrează în mine Chipul Său. Frumusețea Lui! Și El, Domnul, a promis că va folosi toate adversitățile vieții, pentru a mă face tot mai adecvată cerului. Apostolul Pavel a înţeles asta şi a spus: ,,De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Cor. 4:16-18). În final, El Însuși ne va șterge orice lacrimă… și abia atunci NU vor mai exista dureri și crize de vreun fel. Abia acolo va domni adevărul, căci ADEVĂRUL este EL! Până atunci însă, NU mă voi lăsa doborâtă de dureri, ci aleg să ,,domnesc” împreună cu El peste crizele vieții!
“Iată ce mai gândesc în inima mea, și iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătătile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineată. Și credincioșia Lui este așa de mare! Domnul este partea mea de moștenire, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El!“ (Plângeri 3:21-24).
Lidia Șchiopu – coordonator national al lucrării femeilor din cadrul Fundatiei EBE România