E o dimneaţă de vară târzie, când arşiţa verii se duce şi începe să se simtă blândeţea şi frumuseţea toamnei.
Stau în şezlong şi mă uit la grădina proaspăt udată, care se trezeşte în culori şi prospeţime.
E o dimneaţă diferită de cele obişnuite când sună două telefoane de-o dată, când biroul e plin de liste cu – to do -, agende deschise şi în cap îmi zumzăie consultaţiile urgente, întâlnirile, e-mail-urile (cele nescrise mai ales), deadline-urile, etc. Continue reading “A trudi şi a sărbători…”