Editorial nr. 22

MISTER…

“De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup” (Gen. 2:24).

,,Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică)” spune Pavel, în contextul învățăturii despre familie (Ef. 5:32). Ori de câte ori citesc această afirmație, nu pot să nu mă întreb: Doamne, cum poți compara cea mai desăvârșită relație din acest univers – relația dintre Fiul Tău și Biserica răscumpărată – cu relația de căsnicie? Doamne, Tu, Stăpânul a tot ce se vede și nu se vede, cum de ai ales ca mireasă pentru Fiul Tău o pământeană –Biserica, formată din oameni imperfecți, inconsecvenți, neloiali… și ai făgăduit să-i desăvârșești, împărtășindu-Ţi propria neprihănire cu ei, astfel ca, în ziua aceea, ziua celei mai misterioase nunți, ea, Biserica să se asemene Mirelui, să-i poată sta alături!… Tot Cosmosul, văzând strălucirea Miresei, va înțelege atunci că a meritat ca Fiul să vină în lumea noastră căzută, să moară pe o cruce, răscumpărând pentru Sine oameni din orice seminţie, din orice neam, care cred în El și acceptă jertfa Sa. Continue reading “Editorial nr. 22”

Priscila – ieri și azi (Căpușan C.)

Vă aduceți aminte că PRISCILA a împlinit 10 ani? Revista noastră!!! Ne-am gândit că acest lucru reprezintă un bun prilej pentru a sărbători împreună. Astfel dar, în septembrie 2009, la Valea Drăganului, am fost împreună o parte din cele care și-au adus contribuția la realizarea Priscilei în toți acești ani, dar nu numai! Alături de noi au fost, desigur, o parte din femeile pe care am încercat să vi le prezentăm, prin intermediul revistei Priscila, ca fiind Femei ca mine și ca tine.

Și… surpriză! Gazda noastră a fost… nimeni alta, decât… Priscila! Din norul de martori, care ne încurajează neîncetat, a venit mai aproape de noi, ca să ne cunoaștem mai bine. Eeeeh! Sigur, nu chiar cea de pe paginile Scripturii, ci una… mai contemporană, dar totuși am fost înconjurate, trei zile, de atmosfera secolului I, de ,,parfumul” unei femei care a stat aproape de apostolul Pavel și care a lăsat urme în istorie, așa încât, după apoape două milenii, încă le mai putem vedea și putem păși pe ele. Continue reading “Priscila – ieri și azi (Căpușan C.)”