Revista Priscila s-a născut ca un vis!

Eram în masină alături de sotul meu care conducea spre casă… tocmai ne întoarceam de la o întâlnire de femei undeva în centrul tării. Un gând mi-a venit atunci: acela de a avea o revistă a noastră, care sa fie un mijloc de comunicare între femeile crestine, de a ne tine conectate prin împărtăsirea vietilor noastre, de a scoate la lumină ceea ce Dumnezeu a investit în sufletele femeilor românce.

Gândul m-a fascinat, dar … cine s-o facă?  Era ceva extraordinar, dar eu nu aveam nici o idee pentru realizarea ei.  În clipa aceea însă, am “văzut-o”! Era deosebit de frumoasă, cu paginile color, bogată în experiente… era asa ca să placă oricărei femei.

Si numele PRISCILA mi-a venit odată cu ideea! Si vrea să sugereze că femeia poate să slujească alături de sotul ei pentru edificarea Bisericii lui Cristos, asa cum Priscila a făcut-o alături de Aquila.  Si, Priscila a fost o femeie obisnuită care Si-a înteles chemarea, Si a perseverat în slujirea ei în ciuda circumstanțelor vietii.

Totul părea atât de frumos!!! “Dar Doamne,” am zis, “nu-mi cere mie s-o fac! Nu am nici o idee despre cum se face o revistă! “ Si timp de aproape sase luni m-am “târguit” cu Dzeu… dar cu cât voiam s-o alung din mintea mea, revista îmi apărea tot mai aproape, tot mai reală si am înteles că Dzeu îmi cere s-o fac.

Am împărtăsit gândul cu prietenele mele mai apropiate, care au fost si ele încântate de idee! Iată ce spunea Mihaela Mănăstireanu:

“Îmi plac revistele pentru femei, îmi place revista Lidia, însă as vrea  ca Priscila să fie o revistă scrisă de femei românce care să se exprime cu curaj în naţiunea lor. România are multe femei de excepţie, femei ale credinţei, care au supravietuit şi în comunism şi au un cuvânt greu de spus. E păcat să nu valorificăm această bogăţie de resurse, unele dintre ele au trecut deja la Domnul, să le ajutăm pe cele care au rămas să-şi desfacă traista cu poveşti adevărate, bune de transmis în scris generaţiilor viitoare de femei.”

Ne-am rugat Domnului  să ne dea femei potrivite pentru o asemenea misiune, si … am început! Ca orice început, si al Priscilei a fost unul timid, stângaci, dar cum Dzeu nu dispretuieste începuturile slabe, am continuat, nu fără greutăti, greseli, dar astăzi, este, cred, aproape asa cum am “văzut-o” atunci, cu peste zece ani în urmă.

Am început primul număr  prin a ne pune viziunea pe hârtie. Avea doar patru pagini si am prezentat-o în conferinta natională a femeilor din Mai 1999, spunând că revista va lua viată si va trăi atât timp cât noi, femeile crestine, din România vom avea ceva de spus!

Următorul număr a avut 12 pagini, apoi 16, 24 si am ajuns la 36 pagini si un tiraj de 6500. Revista apare de doua ori pe an, primăvara si toamna.

Anul acesta (2009) celebrăm aniversarea de zece ani ai revistei Priscila!

Lidia Schiopu