Viorica Țicărat, Biserica Penticostală Betel – Oradea
În urmă cu 17 ani, am studiat cartea Partenera creativă, de Linda Dillow, într-un grup de surori, o carte care a avut un impact deosebit în viața mea. Mi-a schimbat, de fapt, viața. Iar când am descoperit frumusețea pe care Domnul o dorește într-un cămin creștin, am dorit mult să împărtășesc și cu alte femei binecuvântările găsite și primite prin studierea acestei cărți.
Așa că am început! Dumnezeu mi-a pus pe inimă să mă ocup de cele tinere, ca ele să fie pregătite pentru viața de familie. Am început cu teamă, cu stângăcie, căci nu mă vedeam în stare să pot învăța eu pe altele. Am zis în inima mea: ,,Doamne, trimite-mi Tu fetele de care să mă ocup, dacă Tu într-adevăr vrei să fac asta.” Și așa, după primul grup, am început al doilea, al treilea … și al douăzeci şi treilea. Fetele care au studiat si-au chemat prietenele, care, la rândul lor, au chemat pe altele… şi așa, cu 213 fete, am parcurs împreună Partenera creativă, împărtășindu-le experiența mea de viață alături de Linda Dillow.
Pe data de 1 octombrie 2010, am dorit să le aduc pe toate împreună, pentru a ne încuraja reciproc și a ne împărtăși din umblarea cu Domnul. Scopul a fost acela de a ne aminti că El, Domnul, trebuie să rămână prioritatea în viața noastră. Să fim îndrăgostite de El și, din dragostea pentru El, să curgă slujirea noastră.
Tema întâlnirii a fost ,,Cine este Dumnezeu pentru mine?”, iar invitata noastră, Lidia Şchiopu. Pe marginea acestei teme, au fost împărtășite gânduri pline de încurajare, care au avut menirea de a ne conștientiza cine este Dumnezeu pentru fiecare dintre noi şi de ce trebuie să-L iubim chiar și atunci când nu ne răspunde imediat sau nu ne răspunde așa cum am vrea noi.
Ce a însemnat întâlnirea pentru participante? Iată câteva mărturii:
,,Am înțeles că adevărata bucurie nu vine din lucruri sau din diferite realizări, ci din relații, mai precis, din relația cu Dumnezeu. El dorește să-L cunoaștem la o nouă dimensiune, la un nivel mult mai adânc, chiar dacă aceasta presupune suferință. Numai Dumnezeu poate să scoată din ceva rău un bine suprem, cum spunea și sora Lidia: «Dumnezeu Se angajează să lucreze frumusețe din durere!»”(Florina D., Biserica Penticostală Maranata)
,,Am fost impresionată de mărturiile surorilor care au vorbit despre modul minunat în care au primit răspuns la rugăciunile lor. Am conștientizat că trebuie să-I închinăm Lui durerea și slujirea noastră.”(Adina C., Biserica Sfânta Treime, Oradea)
,,Pentru mine, a fost marcant momentul în care am realizat că degeaba mă implic să slujesc și să fiu o bună creștină, dacă nu am o relație strânsă și intimă cu El, care să mă împlinească 100%, o relație în care să-I declar dragostea mea, indiferent de ceea ce se întâmplă în viața mea. Sunt sigură acum că eu trebuie să-mi fac partea mea, în mod sincer, iar El Şi-o va face pe a Lui.” (Adelina G., Biserica Penticostală Betel, Oradea)
,,Ideea care m-a sensibilizat în mod deosebit a fost aceea de a nu intra în viața de căsătorie decât dacă am ce să dau din prisosul dragostei mele, dragoste care rezultă din relația clară, corectă, cu Dumnezeu și cu mine însămi.” (Cristina Ș., Biserica Ortodoxă, Oradea).
,,Deși Dumnezeu e același ieri, azi și în veci, neschimbat și credincios lucrurilor pe care le-a promis, mi-am dat seama că tot El e Cel care dă răspunsuri diferite (uneori, conforme, alteori, contrare cerințelor noastre), că El mustră sau mângâie pe fiecare în mod cât se poate de personal, având întotdeauna în vedere binele nostru etern, mai puțin pe cel imediat. Am învățat cât de mult vrea Dumnezeu să-L dorim pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ne dăruiește, pentru că dorește să fie Întâiul Iubit al sufletelor noastre.” (Ema B., Biserica Vox Domini, Timișoara)
,,Din mesajele care au fost rostite la întâlnire, mi-am dat seama că, indiferent care este darul pe care Dumnezeu vrea să mi-l dea, eu trebuie să accept voia Lui, să mă pregătesc și să aștept timpul Lui.”(Tabita D., Lunca Sprie)
,,Chiar dacă răspunsul la rugăciunile noastre nu este afirmativ, nu înseamnă că Domnul nu ne ascultă sau că nu ne răspunde, ci răspunsul lui Dumnezeu poate fi atât «da», «nu», cât și «nu încă» (sau «mai așteaptă»). Totul se limitează la relația noastră cu El, la încrederea în El și în promisiunile Lui.” (Ramona, T., Biserica Penticostală Tabor, Oradea).
,,Pot să spun că această întâlnire a fost «oxigenul» de care aveam nevoie. Am înțeles că, de multe ori când ne rugăm și cerem voia Lui în viața noastră, nu o spunem din toată inima sau poate nu conștientizăm ce înseamnă voia Lui, întrucât, într-un colț al minții noastre, am și pregătit «voia Lui» și ne așteptăm ca voia Lui să fie cum am pregătit-o noi, ajungând astfel la dezamăgiri și uitând, de fapt, ceea ce am cerut în rugăciunea noastră.” (Viviana B., Biserica Baptistă Emanuel, Oradea)
,,Am conștientizat încă o dată ce binecuvântată sunt și că, de multe ori, nu știu și uit să Îi mulțumesc Domnului pentru ceea ce am, deşi ar trebui să o fac tot timpul, fără să consider că e meritul meu în vreun fel, ci numai al Lui.” (Gloria M., Biserica Biruința, Oradea)
,,Experimentând ce înseamnă să trăiesc o viață de mulțumire continuă, în ciuda încercărilor și a luptelor, la această întâlnire, am avut ocazia să-mi reamintesc de credincioșia Domnului, care, odată ce promite ceva, Se ține de cuvânt. Mai mult ca orice, El dorește să-I rămânem loiali, să nu dăm înapoi, ci să pășim prin credință! Plângerile lui Ieremia 3:25-26.” (Simona T., Biserica Penticostală Betania, Oradea.)